Editia de Vaslui a variantei online a publicatiei Adevarul aminteste astazi despre o serie de vechi leacurile babesti, folosite in diferite zone ale tarii si care aveau ca „materie prima”, animale.”Parte din remediile naturiste au revenit la moda, altele nu vor fi probabil reluate niciodata, fiind prea ciudate pentru lumea civilizata, unele, de-a dreptul barbare. Retetele remediilor babesti, considerate miraculoase in epoca medievala, nu erau cunoscute de oricine, ci numai cativa vraci stiau combinatia si gramajul si transmiteau retetele doar din tata-n fiu, nefiind divulgate străinilor niciodata”, scrie autorul articolului.Articolul face, in continuare, referire la etnograful Artur Gorovei, care a cules cateva dintre remediile babesti de odinioara şi le-a publicat intr-o carte care a vazut lumina tiparului in 1915, sub numele “Credinte si superstitii ale poporului roman”.
In topul leacurilor babesti ciudate se gasesc:- Franturi din oasele cateilor spintecati de vii – puse pe oase pentru a alunga durerea (leac cules din Tatarusi-Suceava). Ranile la picioare erau tratate tot cu pui de caine abia fatat, spintecat si pus pe plaga (Carligi-Neamt). In aceeasi zona, ranile mai erau tratate cu fiertura din sarpe viu, acoperita cu capac. Zeama se turna direct pe rana.- Broasca pisata si amestecata cu lapte, usturoi si pacura era folosita pentru vitele bolnave, iar zeama de broasca testoasa era leac pentru “boale de stomac”.- Undelemnul in care se tinea o soparla era folosit pentru boala de galci (amigdalita).- Pestele era bun pentru scrofule (umflaturi la gat).- Gusterul taiat in luna lui mart cu o moneda de argint era intrebuintat tot la boalele de gat.- Ariciul si bursucul fierte in undelemn (unt de lemn) – preparat bun pentru reumatism, iar broastele taiate in doua – pentru boale de gat, iar pielea de iepure pentru junghiuri.In Iasi, tifosul era tratat cu porumbei taiati in doua, iar in zona Roman, frigurile erau tratate cu piele de nevastuica. In aceeasi zona, frigurile mai erau tratate si cu pestele mic gasit in stomacul stiucii. Acesta trebuia, musai, mancat uscat. Alt leac pentru friguri era fierea de porc.Iar pielea de pe ranza gainii, uscata si pisata, se dadea de baut cu apa proaspata barbatului care avea probleme cu incontinenta urinara (”oprirea udului la barbat”).Animale folosite in farmece si vrajitoriiCele mai intrebuintate animale la farmece de deochi, de dragoste ori alungarea ploii cu piatra – erau broasca, liliacul, ariciul, gatlejul de lup ori pielea de sarpe. Picioarele, penele si limba de cuc erau intrebuintate pentru farmecele in dragoste (in Olt). In zona Tecuciului (Burdusaci), farmecele in dragoste se faceau cu lilieci. Prepararea era de lunga durata. Liliacul viu era pus pe un musuroi de furnici si acoperit cu o oala. Era lasat asa pana ramaneau doar oasele din el, apoi erau culese doar labutele. In Slobozia, femeile faceau farmece in noaptea de Sf. Gheorghe pentru a lua sporul altor oameni. Acestea descantau un lup turbat si urletul animalului ar fi adus mana (li se lua sporul) celor fermecati.Taranii din Pascani alungau grindina atarnand în beci piele de broasca, jupuita de vie si agatata de capatul unui bat de arin.
