Asistent Univ. Dr.Alexandru Bogdan VițălaruContact: 0723.394.731 A făcut mult sport de performanță, fotbal mai ales, iar la un moment dat, când a terminat un meci și-a anunțat echipa sec și scurt: „Gata, am încheiat. Eu mă fac medic veterinar”. Pentru Alexandru Bogdan Vițălaru cam așa a început drumul prin lumea necuvântătoarelor și, implicit, al științei complexe numită medicină veterinară. Și-a dorit să fie unul dintre cei mai buni, iar acum predă viitorilor medici, fiind asistent universitar la Facultatea de Medicină Veterinară din București. Inițial, până să schimbi două vorbe cu acest om, tinzi să crezi că e un personaj monden, internetul fiind plin de fotografii și articole cu vedete care își duc animalele de companie la el. Apoi, dacă stai să discuți cu elevii lui, vei afla că „Vițălaru e om de treabă, e profesor bun, dar e foarte exigent”.
Odată ce am ajuns direct la sursă, adică în sala doctorului AlexandruVițălaru, poveștile au început să curgă.”Dacă vrei să auzi cazuri ciudate, ai ajuns unde trebuie! Uite, aici ai pozele cu câinele hermafrodit”, ne spune jovial și deschis medicul. ”Stăpânii lui sunt doctori. Suspectau că patrupedul lor din rasa Caniche era și femelă și mascul în același timp, dar pentru că nu avea probleme nu au intervenit. Câinele a ajuns la mine anul trecut, prin mai 2012, ca să-i scot pietre din vezică, iar atunci am decis să corectăm și această anomalie. Când l-am deschis avea uter, avea testicule, vagin și cam atât. Nu avea ovare și nici vulvă. Până la urmă l-am lăsat femelă. Câinele are acum 13 ani și e primul caz întâlnit la Facultatea de Medicină Veterinară. Nici de alte cazuri prin țară n-am auzit”, ne povestește dr. Vițălaru, având o ușoară mândrie în glas.
Omenia nu e răsplătită întotdeauna cu omenie„Ce l-a lăsat cu un gust amar? Niște oameni… de omenie, așa credeam eu. Mi-au adus un cățel. Eram de gardă, de fapt atunci o încheiasem. Câinele avea un laț de sârmă la gât, dar acest laț îl avea de când era pui. Îi intrase în carne, era plin de infecții, mușcături și de răni. Vai de el… M-am întors din drum, am intrat în sala de operație, am stat vreo trei ore ca să-l disec, să-l curăț și să-l suturez la loc. Când am ieșit din sală, oamenii aia nu mai erau, în schimb au lăsat un număr de telefon. I-am sunat și mi-au spus că dacă tot am făcut o faptă bună, să o fac până la capăt și să îl și adopt. Până la urmă, cățelul a ajuns la niște prieteni de-ai mei și o duce foarte bine”, își amintește Alexandru Vițălaru. „Aș vrea ca toată lumea să știe că cel mai sănătos lucru pe care îl pot face pentru cățelușa lor este să o sterilizeze înainte de primul ciclu. Cancerul mamar apare din ce în ce mai des și asta e cea mai bună metodă de prevenire”.ALEXANDRU BOGDAN VIȚĂLARU, medic veterinar Sheba, câinele cu nouă vieți
Despre cazul care l-a impresionat cel mai mult, dr. Vițălaru răspunde imediat: „A fost o pisică… Avea o tumoră gigant”, apoi face o pauză mestecându-și cuvintele. ”Chiar m-a dat peste cap acel caz pentru că a fost foarte complex. Tot membrul posterior era o tumoră. L-am amputat și a mai trăit un an și jumătate”, mai spune el. Și pentru că nu a vrut să dea foarte multe detalii despre cazul cu pisica, medicul veterinar ne povestește despre un brac german pe care a reușit să-l salveze de patru ori de la moarte: ”Prima oară, Sheba a făcut un spasm pe ureter, o piatră, și era să-și piardă rinichiul stâng. Stăpânul ei o iubește ca pe ochii din cap, mergând cu ea la vânătoare de când era pui, în fiecare weekend. Când am rezolvat problema pietrei, omul a plâns de fericire. Apoi, din păcate, Sheba a făcut babesioză. Nimeni nu accepta că are această boală pentru că testele hemoparazitologice o arătau sănătoasă. Abia la a șaptea lamă a fost confirmat diagnosticul. Apoi, a treia oară, a venit la mine cu o tumoră pe splină. I-am scos splina și am pus-o pe picioare. A patra oară, Sheba a revenit cu babesioză, din nou. Atunci am reușit iar să o salvez. Dar din cauza babesiozei, Sheba a făcut insuficiență renală și era s-o pierdem. 47 de zile de perfuzii au fost necesare pentru a putea să aducem rinichii în parametrii normali. Stăpânul ei, un om extraordinar, venea zilnic, o dată dimineața și o dată seara, ca să-i facă tratamentul. Din fericire, Sheba este acum din nou la vânătoare și e bine-merci!”. 
