Dacă sunt acasă Dodo, beagle-ul pe care-l avem de un an şi ceva, stă foarte mult cu mine. Altfel dă semne că le-ar iubi mai mult pe cele două stăpâne ale lui, mult mai tinere. Cu care se şi joacă tot timpul. Cu mine merge la plimbare, dimineaţa în parcul Romniceanu, din Cotroceni şi seara, în parcul Izvor. Peste tot avem prieteni, fiecare cu ai lui. Cu ai mei vorbim politică. El, cu ai lui, se bat. Cel puţin aşa pare, pentru că mârâiturile lor poate sunt un fel de conversaţie. Aşa cred, câteodată, privindu-i cum se tachinează şi se bucură când se văd. Ei , când se văd au aceeaşi atitudine, de când se cunosc. Noi oamenii, nu prea. Cu timpul am să vă povestesc cam totul despre el, dar astăzi am să vă relatez cum şi când mănâncă bobiţele “Taste of the Wild”, hrana recomandată de medici. În general el stă cerşetor la masă. Cu ochii ficşi, ca şi cum nu ar fi mâncat de zile întregi. Nu am încercat dar am impresia că ar mânca până ar adormi sau ar leşina. Cam aşa sunt toţi câinii, greşeşte cine le dă. De fapt, când suntem doar noi doi, eu mănânc şi îi pun şi lui câte o bucăţică, din orice înghit eu, în farfuria lui. Dacă nu, mârâie destul de ameninţător. La un moment dat mă apuc să spăl vasele şi atunci el se duce la farfuria lui şi se apucă de bobiţe. De fapt se duce la bobiţe doar când sinte mirosul detergentului PUR .Asta se întâmplă de luni de zile. Puteţi încerca!Horia Tabacu[email protected]