Video. Curiozități despre limba pisicii. De ce au felinele limba aspră, asemănătoare hârtiei abrazive

Anatomia pisicilor fascinează oamenii la nesfârșit, așa este și cazul cu limba aspră, asemănătoare șmirghelului la feline. Pisicile au unele abilități anatomice unice pe care nu le găsești la nicio altă specie, iar acest lucru este valabil și pentru limba lor.

Acea senzație de șmirghel este prezentă, întrucât limba pisicii a fost concepută să o folosească la  îngrijire și la consumarea prăzii.

Limba pisicii este acoperită cu mici țepi orientați spre spate, numiți papile filiforme, care conțin keratină, aceeași substanță care se găsește în unghiile umane. Aceste papile explică senzația de asprime pe care o simțiți atunci când pisica dumneavoastră vă linge.

Ele sunt concepute pentru a ajuta pisica să colecteze murdăria, resturile și părul desprins de pe blană în timp ce se îngrijește. De asemenea, ele ajută pisica să scoată carnea de pe oasele prăzii sale.

Alexis Neol, cercetător la Georgia Tech, a fost atât de fascinat de limba pisicii sale, Murphy, încât a decis să studieze limbile pisicilor, creând un model care să reproducă micii țepi. Ea a scanat un specimen de limbă de pisică și a imprimat în 3D structura la o scară de 400%, potrivit consciouscat.net.

Să rămâi curat este o chestiune de supraviețuire pentru pisică

„Limba aspră pisicii este un instrument de toaletare mai eficient decât orice pieptene sau perie. Spinii individuali au chiar forma unor gheare de pisică în miniatură, cu un capăt foarte ascuțit. Sunt capabili să pătrundă în orice fel de încurcătură sau nod și să o despartă”, a precizat Noel.

Noel a pus apoi limba artificială a pisicii la încercare în interiorul unei mașini cu care a încercat să curețe un petic de blană falsă. Pentru a curăța o perie de păr tradițională, trebuie să smulgeți firele de păr dintre peri.

Modelul de limbă de pisică al lui Noel a fost mult mai ușor de curățat: Pur și simplu și-a trecut degetul pe suprafață în aceeași direcție ca și spinii.

Chiar dacă pisicile noastre de casă nu trebuie să-și folosească limba aspră pentru a smulge carnea de pe pradă, veți observa că se îngrijesc cu atenție după fiecare masă.

Toaletarea de după masă este o rămășiță a originii sălbatice a pisicilor, unde a rămâne curată este o strategie de supraviețuire.

Îndepărtarea tuturor urmelor mirosului mesei sale va împiedica alte prăzi din zonă să fie alertate de prezența pisicii și va împiedica, de asemenea, potențialii prădători să simtă mirosul pisicii. De asemenea, curățarea ajută pisica să se păstreze răcoroasă pe vreme caldă.

Unele pisici apelează la curățare atunci când sunt nervoase sau anxioase

Din nefericire, acest comportament este uneori dus la o asemenea extremă încât își vor îngriji toată blana de pe anumite părți ale corpului. Această toaletare excesivă se mai numește și alopecie psihogenă (alopecia înseamnă căderea părului).

De multe ori, posesorii de pisici nu văd de fapt pisica făcând acest lucru, ci doar observă petele de chelie. Cauza îngrijirii excesive poate fi fizică sau comportamentală.

Limba aspră ajută pisicile să bea

Limba are, de asemenea, un rol esențial în a ajuta pisicile să bea. În urmă cu câțiva ani, cercetătorii de la MIT au realizat un studiu privind dinamica fizică a modului în care pisicile beau.

Aceștia au studiat înregistrări video de mare viteză ale pisicilor pentru a arăta cum acestea bat suprafața apei cu partea superioară a vârfului limbii lor.Spre deosebire de câini, pisicile nu-și scufundă limba în lichid.

În schimb, mecanismul pisicii este mult mai subtil și mai elegant. Vârful neted al limbii abia atinge suprafața lichidului înainte ca pisica să își tragă rapid limba înapoi în sus.

Pe măsură ce face acest lucru, se formează o coloană de lichid între limba în mișcare și suprafața lichidului. Pisica își închide apoi gura, ciupind partea superioară a coloanei pentru a bea, păstrându-și în același timp bărbia uscată.

Pisicile nu pot simți gustul dulciurilor

Pisicile au mai puține papile gustative decât oamenii și nu pot gusta dulciuri. În cazul pisicilor cărora le plac dulciurile, acest obicei a fost creat, cel mai probabil, prin hrănirea cu alimente nepotrivite pentru specie, prea bogate în carbohidrați și zaharuri.